sâmbătă, 5 august 2017

Gazpacho

Acum doi ani in Menorca: vara, soare, caldura mare. Sunt in vacanta intr-un hotel normal. Nici urma in jur de vegan sau raw. Nu exista in tot oraselul nici macar  un restaurant vegetarian. Si totusi am mancat doua saptamani si raw si vegan. Absolut fara nicio problema. Dimineata micul dejun consta numai din pepeni rosii si galbeni, la fel de gustosi ca cei din Romania, iar la pranz si seara, pe langa diferitele salate pe care mi le "compuneam" singura la bufetul de salate (si asa stiam ca este totul vegan, caci putem sa decid ce componente aleg), nu mi-a lipsit o zi supa Gazpacho. O supa de vis, diferita de la restaurant la restaurant si care ma facea de fiecare data fericita. Cateodata rosie, altadata galbena, cateodata mai dulce, altadata mai sarata sau chiar picanta. 

Rosiile sunt dragostea mea, nu mi-as putea imagina vara fara ele. Ani de zile mancam in vacantele din Romania aproape numai rosii, iar cand cineva venea in vizita si ma intreba ce sa-mi aduca din Romania, imi alegeam numai legume si fructe. Dar observ cu inima stransa ca de la an la an este tot mai greu sa gasesc rosii bune la piata in Romania. Taranii nu mai au semintele vechi, ci cultiva acum plante noi, performante si rentabile, din pacate, FARA GUST! Si cand locuiam in Germania era o adevarata provocare sa gasesc rosii cu gust (vremea aici nu este tocmai favorabila culturii rosiilor). Cand m-am mutat in Belgia m-am gandit ca sunt pierduta defintiv, caci ani de zile eu nu am cumparat NICIODATA rosii din Belgia sau Olanda, pentru ca stiam ca nu pot avea gust, dupa ce am vazut cum cresc: in sere nesfarsit de lungi, in care lumina arde zi si noapte. Cum ar putea avea gust o rosie care nu a vazut o data pamantul in scurta si chinuita ei viata, care nu a cunoscut mangaierea razelor de soare si a suflarii vantului, care nu a primit hrana divina a apei de ploaie??? Dar niciodata sa nu spui niciodata, viata mi-a dat ocazia si in aceasta chestiune sa invat ceva nou...... Caci taman in Belgia l-am gasit pe Jean-Pierre (si nu este singurul!), si am invatat ca nu conteaza UNDE esti si nici ce AI la dispozitie, ci  ceea CE FACI.  Si CUM faci. Rosii belgiene care nu sunt cu mult mai prejos ca rosiile bunicii mele din Moldova. In ciuda vremii belgiene.....

Iubirea pe care un taran o pune in munca sa facuta cu suflet si cu drag este, pe langa biofotoni, cea de-a doua componenta ("X") indispensabila a unei alimentatii santoase. Daca nu sunteti binecuvantati cu o gradina, cumparati intodeauna produse de calitate, de sezon, din regiunea in care locuiti, de la oameni pe care-i cunoasteti si despre care stit cum lucreaza. Caci numai aceste produse sunt cu adevarat hranitoare si servesc vietii!!!

Si pentru ca mai frumos precum Kalil Gibran in "Profetul" nu a stiut nimeni a scrie despre munca, si o reteta pentru o hrana sufleteasca:

Muncă
.” Şi el răspunse zicând:
„Munciţi spre a vă ţine pasul cu ritmul pământului şi cu sufletul său,
Fiindcă a trândăvi înseamnă să rămâneţi străini anotimpurilor, să ieşiţi din alaiul vieţii care înaintează majestuos şi în nobilă supunere spre infinit.
Când munciţi deveniţi un fluier, prin care murmurul orelor se schimbă în cântece,
Care dintre voi ar dori să fie o trestie mută şi liniştită, atunci când totul cântă la unison?
Totdeauna vi s a spus că munca este un blestem şi truda o nenorocire,
Ci eu vă asigur că, muncind, transpuneţi în faptă o părticică din cel mai îndepărtat vis al pământului, care v a fost hărăzit când acest vis s a născut.
Şi rămânând uniţi în muncă, iubiţi viaţa cu adevărat
Şi iubind viaţa prin muncă, înseamnă că aţi fost iniţiaţi în cea mai lăuntrică taină a trăirii.
Dar dacă, în durere fiind, vă veţi blestema ceasul naşterii, iar povara cărnii o veţi simţi ca un stigmat pe fruntea voastră, atunci, vă asigur, numai sudoarea vă va spăla păcatul de pe chip.
Vi s a mai spus, cum că viaţa-i doar întuneric şi în slăbiciunea voastră repetaţi mereu spusele celor sleiţi de puteri
Ci eu vă spun că viaţa-i într adevăr un întuneric numai atunci când e lipsită de dăruire,
Că orice dăruire este oarbă când nu există ştiinţă,
Că orice ştiinţă este zadarnică dacă i lipsită de muncă,
Că orice muncă este goală fără de dragoste,
Iar când munciţi cu dragoste vă legaţi de voi înşivă, unul de altul şi, împreună, faţă de Creator.
Dar ce înseamnă să munceşti cu dragoste?

Înseamnă să ţeşi stofa cu fire toarse din sufletul tău, ca şi când iubita ţi ar trebui să o poarte,

Înseamnă să clădeşti o casă cu tragere de inimă, ca şi când iubita ţi ar trebui să o locuiască,

Înseamnă să semeni boabele cu duioşie, iar spicele să le seceri cu bucurie, ca şi când iubita ţi ar trebui să mănânce pâinea caldă,

Înseamnă să pui în toate lucrurile pe care le faci o fărâmă din sufletul tău

Şi să ştii că toţi morţii fericiţi se ţin în preajma ta, veghindu-te.
Adesea v-am auzit zicând, ca şi când aţi fi vorbit în somn: „Cel ce taie marmura şi care află în aceasta însuşi chipul sufletului său, e mai presus decât cel ce trudeşte pe ogor,
Iar cel care prinde curcubeul şi îl aşterne pe pânză spre a reda imaginea omului, e mai presus decât cel ce croieşte sandale pentru picioarele noastre”.
Ci, eu vă vorbesc, nu însă în somn, ci treaz, în plină zi, că vântul nu grăieşte mai melodios bătrânului stejar decât celui mai nezărit fir de iarbă
Şi doar acela este mare care ştie să transforme vocea vântului într un cântec ce se aude şi mai alinător datorită dragostei sale.
Munca este dragostea scoasă la lumină.

Şi, dacă nu poţi să munceşti cu dragoste ci cu scârbă, atunci mai bine părăseşte lucrul tău şi aşează te la poarta templului spre a primi pomană de la cei care cu bucurie muncesc

Iar dacă, cu nepăsare, vei face pâinea, va fi o pâine amară, care nu va potoli decât pe jumătate foamea omului.

Deoarece dacă, fără tragere de inimă, vei stoarce mustul din struguri, atunci nepăsarea ta ca o otravă se va răspândi în acel vin.

Şi chiar dacă vei cânta asemeni îngerilor, dar nu vei iubi cântecul, auzul oamenilor va rămâne surd la glasul zilei ca şi la acel al nopţii”.>

Sa revin insa la oile Gazpacho. Alta reteta perfecta: gustoasa, cu putine ingrediente, rapida, simpla, nu aveti nevoie de aparatura speciala. O puteti manca rece (in Spania mi-a fost adesea servita cu gheata) sau o puteti incalzi usor. Toti musafirii carora le-am servit-o au mancat-o cu entuziasm. 


GAZPACHO


Ingredientele le variati cel mai bine dupa gustul propriu: rosii, ardei gras si iute, castravete, ceapa, usturoi, verdeturi, sare, piper, ulei de masline de calitate. Eu iubesc varianta si cu morcov, telina, patrunjel radacina, alge, seminte de in si floarea soarelui. Si-mi place sa aduc tot curcubeul in farfurie......

Mod de preparare: eu mizex numai rosiile, toate celelalte ingrediente le tai marunt cu cutitul.
Pofta buna!







duminică, 30 iulie 2017

NOUL INCEPUT

Anul acesta am intrat in al 50-lea an de viata. Anul primei chakre, chakra radacina. Anul unui nou inceput, in care radacinile se prind cel mai bine. Si poate tocmai de aceea a venit pentru mine timpul sa-mi schimb iar viata din radacini? 
Tocmai mi se indeplineste un vis vechi de aproape 6 ani: ma mut inapoi in Germania, intr-o regiune dupa sufletul meu, fara orase mari in apropiere si fara viata super-moderna si mondena, o regiune cu multe paduri si campuri si livezi, cu foarte multe gospodarii taranesti (Hohenlohe este regiune cu cea mai mare densitate de tarani bio din toata Germania!). Oamenii de aici sunt simpli, cu picioarele pe pamant si mult bun simt. Isi iubesc si-si ingrijesc locul in care traiesc, respecta si pastreza cu sfiintenie valorile stramosesti, incearca din rasputeri sa gaseasca o cale de a trai in pace si armonie cu tot ceea ce ii inconjoara. Ca la tara in Romania, in vremea copilariei mele..... 

Acesta este motivul pentru care m-am "dat la fund" de atatea luni. Caci traiesc pe fuga, intre cutii de carton si drumuri saptamanale de mii de kilometri, intre curatenia generala intr-o casa mare (in Germania) si una imensa (in Belgia), inglodata intr-un ocean de hartoage si o birocratie infinita. Si iar ma mut cu catel si purcel, nu numai cu mobile adunate in peste 20 de ani, ci si cu o parte de gradina. Imi petrec zilele aproape in acelasi mod: sortez la sange (foarte important: ordinea in subsol, pod, dulapuri si sertare aduce intotdeauna si ordinea in minte, inima si suflet!!), impachetez, spal, curat, asez, ordonez, arunc (grea misie...). Ma las leganata de amintiri si vise, trag linii, fac socoteli si ma scufund intr-o mare de recunostinta. Iti multumesc Viata, caci tare frumoasa si buna esti!
Trebuie insa si sa recunosc ca o astfel de mutare nu este floare la ureche, dar incerc sa ma concentrez totusi pe partea usoara si armonioasa a intregii povesti. Iubesc sa vad viata ca pe un rau lung si puternic, care ma duce exact acolo unde trebuie sa fiu, unde este nevoie de mine si de darul meu.  Am gasit din fericire increderea sa ma las in voia curentului, si atunci pot sa ma bucur de schimbarile care se deschid una dupa alta, ca de la sine,  in fata mea. 

"Yesterday is history, tomorrow is a mystery, today is a gift of God, which is why we call it the present.”

La sfarsitul lui mai am participat (nici eu nu stiu cum de am reusit, totul a fost teribil de obositor si solicitant!) la congresul "Alt werden-gesund bleiben", acum ma pregatesc intre altele si pentru Rohvolution - Targul de Hrana Vie de la Speyer (30.09.-01.10.2017).
 Voi incerca sa mai postez saptamana viitoare macar o reteta de sezon, dar pana la toamana, sunt 100% prinsa in proiectul NOUL INCEPUT si voi fi din acest motiv cam absenta in lumea aceasta virtuala: caci lumea reala ma asteapta cu bratele dechise si surprize nenumarate la tot pasul.....
Va doresc din inima tot binele din lume!

marți, 25 aprilie 2017

Lectia de viata, lectia de intelepciune

Willi in Februar 2017 - Photo by Frank Schuppelius
Bunul si iubitul nostru Wilhelm Fiebiger a implinit pe 6 aprilie 100 de ani! Impreuna cu cativa oameni faini, buni si frumosi, care-l iubesc si-l pretuiesc din tot sufletul, l-am sarbatorit 3 zile mai tarziu. Si-acu´ ma aflu nu numai in fata calculatorului, ci si in fata unei mari probleme: caci cum as putea sa spun in vorbe (fie ele si multe), cat de frumos si de inaltator a fost???
Inconjurata de atatia ingeri, nu as fi putut sa ma simt decat ca-n RAI....
Phot by Piero Molinari

Am subliniat de cate ori am avut ocazia, cat de important este sa va inconjurati de oameni care au priceput mesajul divin al vietii si care, tocmai din acest motiv, stiu sa-si traiasca cu adevarat viata. Acestia sunt oamenii de la care aveti ceva de invatat, acestia sunt adevaratii mari invatatori. In jurul lor domneste o alta energie, iar cei care sunt deschisi pentru mesajul lor au numai de castigat. Cu sprijinul acestor oameni deosebiti, puteti gasi adesea mult mai repede si mai usor scanteia divina si puterea din voi: caci fiecare se poate ajuta in realitate numai pe sine insusi si-si poate vindeca numai propria viata!

Willi (100) si Monika (70) ma surprind mereu cu  pofta lor fantastica de viata. Amandoi nu au incetat o clipa sa invete si rar am mai intalnit adulti atat de curiosi si de deschisi precum sunt ei. Gandul ma duce la vorbele celui mai mare Invatator: "Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." Ziua are pentru astfel de oameni mult mai mult de 24 de ore, iar entuziasmul si daruirea cu care fac tot ceea ce fac, ma lasa mereu cu gura deschisa. Willi de exemplu, tocmai face acum cea de-a doua incercare de a trai numai cu Lumina (Prana): mananca deja numai o singura data pe zi, cel mult 250-300 g de hrana (legume, fructe si cand si cand o bucata uscata de paine). Experimentul l-a inceput anul trecut, dar a fost nevoit sa-l intrerupa, caci pierduse in scurt timp foarte mult in greutate. Probabil ca nu era inca timpul potrivit, caci acum, nu numai ca nu a mai slabit, ci chiar a reusit sa ia putin in greutate. Se simte minunat si se pregateste pentru Congresul  "Alt werden - gesund bleiben", 26-28 mai 2017 in Taunsusstein. Willi evita de fapt locurile aglomerate, dar stie ca datoria lui este sa dea solia vietii mai departe si de aceea are mereu grija sa ia parte, in mod regulat, la evenimente deschise publicului larg. Asa ca daca aveti timp si posibilitatea, participati la acest congres (anul acesta este o editie speciala, inchinata centenarului Wilhelm Fiebiger)! Aveti astfel ocazia de a-l intalni pe Willi, puteti sa-i ascultati conferinta si ii puteti vizita chiar si casa si gradina rupta din rai. Pe langa Wilhelm Fiebiger, mai participa multi alti corifei ai sanatatii/alimentatiei naturale, i-as mentiona pe scurt numai  pe Prof. Claus Leitzmann, Prof. Dr. Karl Probst si Manfred Bruer, congresul este cu adevarat, an de an, un eveniment cu totul special.

Cheia secretelor ramane in continuare ridicol de simpla, iar la motto-ul vietii lui Willi nu mai este de fapt nimic de adaugat: "Dumnezeu este in mine - Eu sunt in Dumnezeu".

Va doresc sanatate multa si toate cele bune, si pe mine ma veti putea intalni si anul acesta la congres. In ultimii doi ani, am intalnit aici incredibil de multi oameni din Romania, fapt care m-a facut sa ma simt nemaipomenit de mandra de cat de tare suntem noi romanii deschisi si la cap si la inima......
Mai jos, cateva fotografii de la ziua lui Willi si de la editia trecuta a congresului:
Opera de arta made by Monika Bürk-Finkbeiner

 



marți, 28 martie 2017

Simply RAW

Imi amintesc si acum, ca si cum ar fi fost ieri: mama venea si ma lua la 16.30 de la gradinita - pentru mine, mai ceva ca eliberarea dintr-o inchisoare, era cel mai fericit moment al zilei! Pe drumul spre casa, ne opream in fiecare zi (!!) la piata. Mirosurile copilariei mele, ce se amestecau si  ma ameteau, imi faceau o foame de lup. Flori, verdeturi, fructe, legume..... Pentru copilul de  3 ani, o lume intreaga insirata pe cateva tarabe. 

Le iubeam pe femei acelea cu basmalele lor  inflorate, cu chipurile si mainile arse de soare, ce ne imbiau cu veselie, strigand care mai de care mai tare, sa cumparam de la ele. Stateau cu bucurie in spatele tarabei si erau mandre foc de roadele manilor lor harnice. Cand mama cumpara ceva, imi ofereau mie separat, de fiecare data, ceva ce se putea manca direct. Si eu ma bucuram asa de tare, in acel moment era pentru mine cel mai pretios dar! La inceput de primavara, ridichile, grausorul si leurda erau preferatele mele. Peste drum de piata, era brutaria "Cuptorul de aur", de unde mama cumpara o paine neagra cu maia (ce era coapta in cuptor cu lemne). Pana acasa (erau cca. 2 km si mergeam mereu pe jos!), mancam un colt mare de paine, rupt cu mana din painea mare cat o roata, cu o legatura intreaga de ridichi, frunze de grausor si de leurda. Recuperam ce nu mancasem la gradinita, caci uram mancarea de acolo: mancare de cazan, cu carnea grasa, sosuri indigeste mirosind a untura, facuta ieftin si fara iubire. 

Pietele acelea mai exista aproape numai in amintiri. Astazi piata arata altfel, miroase altfel, suna altfel.... Caut piata copilariei mele de fiecare data cand vin in Romania, dar constat cu tristete, ca se pierde de la an la an tot mai  mult parfumul si farmecul acela al timpului ce sta in loc. Si desi peste tot pe unde am ajuns eu in lume, am fost mereu si la pietele (in toate tarile in care am fost) - caci acolo parca poti invata cel mai bine a cunoaste o tara - doar in Mauritius am mai gasit asa o piata.....

Copiii mei au mancat mereu cu placere ridichi, iar pentru ca eu aveam timp la dispozitie si mestesugeam mereu cu mare drag ceva cu ei, faceam impreuna tot felul de minunatii din legume si fructe.  Iar cand am dus pentru prima data soriceii de ridichi, cu multi, multi ani in urma, la gradinita copiilor mei, a iesit cu bataie! Si au mancat TOTI copiii, chiar si cei carora daca le-ai fi pus altfel o ridiche pe farfurie, ar fi dat-o, fara sa ezite o secunda, la o parte!

Daca nu aveti gradina proprie, cautati in piata o femeie harnica si muncitoare si cumparati de la ea ridichile crescute si ingrijite cu bucurie si iubire. Caci exact aceste ridichi sunt cele mai hranitoare si mai bune....



miercuri, 22 martie 2017

Când se horeşte, îngerii stau şi ascultă

Maestrul Grigore Leșe va concerta peste doar câteva zile la Aalst, în Belgia. Evenimentul, organizat de Asociația Agora for Life, va avea loc pe 25 martie la orele 18:00 în Catedrala Ortodoxă din oraș. 


La asa un eveniment unic, nu se putea sa lipsesc. Imi freamata deja sufletul de nerbadare si emotie. In acelasi timp, nu pot sa nu ma minunez din nou, cum mi se implinesc visele: caci de multi, multi ani tot visez sa-l aud si sa-l vad pe Grigore Lese! Iar visul acesta devine in 2017 pentru mine realitate, taman de Buna Vestire.... 

Grigore Lese este un artist atat de deosebit, caci  are HAR. El stie a da glas sufletului etern al neamului, iar  arta aceasta nu se poate invata, oricat te-ai stradui si oricat ai studia la cele mai mari scoli din lume, caci este un dar de la Dumnezeu. Ti-e dat sau nu ti-e dat. PUNCT! Si tocmai de acea, sunt sigura, ca la concertele lui Grigore Lese, ingerii nu numai ca stau si asculta, ci se si coboara din cer.


De cand am pornit blogul acesta, nu incetez sa repet, ce mare beneficiu este muzica pentru sanatate. Daca vreti sa fiti sanatosi tun, cantati! Este o conditiune "sine-qua-non", exact ca si o alimentatie sanatoasa. Iar in folclorul autentic este inmagazinata energia divina si intelepciunea profunda a tuturor inaintasilor, sunt invocatii stravechi de la-nceputul timpului, ce contin adevarate mesaje codate adresate sufletului - este una dintre puntile directe de legatura spre Dumnezeu! De aceea, muzica veche are un efect vindecator, de care se poate insa profita la maximum numai cantand (ascultatul pasiv nu are nici pe departe acelasi efect). 
Si ma uita iar la filmele domnului Lese si nu pricep de ce trebuie saracul de el sa se chinuie la concertele si emisiunile sale, ca sa-i motiveze pe oameni sa cante impreuna cu el. Cand oamenii canta impreuna, isi ridica considerabil nivelul energetic, tocmai de aceea, acest lucru este caracteristic tuturor popoarelor acestui pamant, din vremuri stravechi! In orice caz, eu abia astept sa cant cu domnia sa! Si mi-o fi sigur iertat, si daca n-oi nimeri chiar toate notele....

La sfarsit, va mai dezvalui un mare secret: cine-si deschide larg poarta inimii, poate face la un astfel de concert un adevarat salt cuantic

PS Am vrut sa public postarea, dar totusi nu pot sa o inchei, fara sa povestesc si despre fetele nemaipomenite care au facut posibil acest eveniment exceptional: Mihaela si Daria

Ele doua-amandoua, au refuzat sa mai stea cu mainile-n san, privind doar cu tristete si indignare  actiunile nechibzuite si nerusinate ale vanzatorilor de tara ce duc cu sistem tara de rapa. Asa ca singure-singurele au pus bazele Asociatiei Agora for Life, si-au suflecat manecile si s-au pus pe treaba. Culmea este ca si au reusit sa miste ceva, intre timp, darama-n felul lor munti si seaca mari: si-atunci nu mai conteaza nici ca amandoua stau in Belgia, la mii de kilometri de tara, nici ca au familii si tot felul de treburi, indatoriri si obligatii. Pe Mihaela am cunoscut-o cu cativa ani in urma prin evenimentele organizate in Belgia pentru Rosia Montana, pe Daria am sa o cunosc personal de-abia sambata. Dar amandoua imi sunt nemaipomenit de dragi si le admir teribil pentru tot ceea ce fac. Si imi doresc sa le ajut, caci chiar au reusit sa-mi transmita entuziasmul lor. Asa ca de o saptamana sunt si eu membra a asociatiei si ma voi stradui dupa puterile mele slabe, sa le sprijin de-acum si cu fapta. Va multumesc si va iubesc!

Si-acum chiar ca inchei, cu ultima lectie de filosofie pe ziua de azi:

Grigore Lese - Nu gandeasca tat omu'


Nu gandeasca tat omu'
C-a trai cat pamantu'
Si a face ce-i gandu'.
A trai o zi, o doua
Si s-a duce ca si-o roua
A trai vo doua, tri
Ca si-o roua s-a topt'i


miercuri, 8 martie 2017

8 martie 2017 - Femei cu adevărat frumoase

Eu sunt in primul rand un colectionar pasionat: colectionez cu mare drag povesti cu oameni frumosi, din toata lumea si din toate timpurile. Iar femeile ocupa desigur un loc cu totul special - cum ar putea fi altfel?!? Pentru ca am mai adunat intre timp cateva povesti cu femei frumoase, completez si actualizez astazi o postare veche, de suflet. 

 Femei cu adevărat frumoase

Traim cu totii timpuri de-a dreptul vijelioase, emontionate si palpitante. Noi, cei care populam astazi pamantul, am primit o sansa enorma: cei mai multi dintre noi putem sa fim in cele din urma noi insine. Avem posibilitatea de a decide, daca ne suntem credinciosi sau nu, daca jucam o viata intreaga un rol (sau chiar mai multe roluri) sau daca ne decidem sa transpunem in viata scanteia divina: sa devenim si sa fim doar omul de clestar, pe care l-a gandit Dumnezeu atunci cand ne-a facut. Autenticitate contra fatarnicie, adevar contra minciuna, real contra iluzoriu...

Din pacate, multi rateaza aceasta mare si unica sansa. Astazi fiecare vrea sa fie original, unic, inconfundabil. Si-ti sta cateodata mintea-n loc privind ce sunt unii oameni in stare sa faca pentru acest lucru! Dar observand oamenii pe strada, eu ma lovesc de o uniformitate parca mai mare ca oricand, ce-mi aminteste cumva de timpul pionierilor si soimilor patriei, mai ales in cazul doamnelor: acelasi ten, aceleasi sprancene, aceleasi unghii (OK, difera poate culorile si modelul, dar tipul de baza ramane la urma urmei acelasi!), aproape aceleasi gesturi, acelasi fel de a merge, acelasi vocabular modern. In ultimii ani, chiar si aceleasi buze, aceleasi nasuri, aceleasi burti, aceiasi sani si aceleasi fese.... Secolul falsului: par fals, gene false, sprancene din cutia cu farduri, dinti falsi, corpul pompat la maxim cu silicon si substante chimice. Iar operatiile estetice sunt acceptate astazi in toate straturile sociale si privite cu foarte multa toleranta, ignorandu-se cu nesimtire si fara sa ne gandim la copiii nostri, ceea ce sunt cu adevarat: un risc enorm, un adevarat atac importiva sanatatii naturale, o jignire si o distrugere a creatiei divine.

Desigur ca mie imi plac oamenii care sunt frumosi nu numai pe dinafara, ci si pe dinauntru. Si oamenii acestia sunt frumosi si daca nu sunt machiati, coafati, imbracati dupa ultima moda. Ei sunt frumosi si daca-i trezesti dimineata la 5, chiar daca nu sunt pieptanati si chiar daca poarta o haina rupta si veche. Sunt superbi chiar daca au riduri si par alb, chiar daca nu au greutatea ideala, chiar daca au dintii galbeni sau strambi, chiar daca sunt la mii de ani lumina de ceea ce societatea accepta ca fiind "idealul actual de frumusete".  Oamenii acestia s-au decis sa nu mai fie doar o copie a altcuiva, refuzand sa traiasca viata altor oameni. Motto: Eu sunt EU, asa cum sunt, cu toate calitatile si toate lipsurile mele. Si este bine si perfect asa!

"Omul se naște ca un original, dar moare o copie. Viața omului normal, viața maselor este  viața copiată, viața unor Lemmings, a unor oameni care nu se încumetă să spună "nu", a fricii copiilor mici răniți, care trăiesc în corpul unui adult. Această viață copiată nu este demnă pentru fiinta umană. Dar cine nu este conștient de adevărata sa valoare, de divinitatea sa, de frumusețea sa, de comoara ascunsă in propria sa persoană, nu va putea respecta nici propria viață și nici pe a aproapelui său. Gândeste-te bine ce fel de viață vrei să trăiești! Fă-ti gânduri. Privește în jur, cum alții isi trăiesc viața lor. Nu prelua nimic orbește, ci decide constient ce alegeri faci pentru viața ta. Pentru că viaţa este scurtă, chiar dacă ajungi la optzeci de ani. Acesta este motivul pentru care este bine să te gândești bine, la ceea ce vrei sa faci TU cu şi din viaţa ta".- Robert Betz

Mai jos, cateva femei frumoase din viata mea:

Doamna Barbara Rütting, 89 de ani, actriţă şi consilier de sănătate (a făcut cursul domnului dr. Bruker), foarte activă în mişcarea de  protecţie a animalelor şi a mediului. 
 Monika Bürk-Finkbeiner, 70 de ani (Germania), care si-a gasit chemarea la 60 de ani. Si de atunci o traieste cu toata fiinta..
Photo by Piero Molinari
 Lilly Ackerman,  ţărancă cu studii agronomice din Gars am Inn, Germania.
Sursa FOTO
 Doamna dr. Galina Schatalova,  Rusia, medic care a practicat cu tot sufletul medicina naturală zeci de ani de zile.
Doamna Christina Niederköfler, consilier de sananate (tot cursul dr. Bruker), organizatoarea în Austria şi Italia a seminarelor doamnei Schatalova şi a altor mari personalităţi din domeniul medicinei naturale. 
 Doamnă Elena Niţă Ibrian (1921-2009), o româncă extraordinară, autoare a peste 40 de cărţi din domeniul sănătăţii, reprezentantul cel mai de seamă al bucătăriei fără foc din România. 
 Şi v-aş mai putea povesti şi despre doamna  Sara Dootz (80 de ani) din Viscri şi despre bunica mea şi despre mama şi despre tare multe alte femei cu adevărat frumoase din viaţa mea.


Şi cât mă bucur că sunt aşa de multe la număr.... Adevărate DOAMNE, adevăraţi OAMENI....
 
 Şi priviţi acum prin comparaţie şi la "păpuşile de silicon şi plastic" de la Hollywood... Femei absolut dezorientate, care nu ştiu să îmbatrânescă cu mândrie şi demnitate, care au senzaţia că îşi pot umple golul din suflet cu o înfăţişare tinerească, îndepărtând cu ajutorul chirurgiei plastice ridurile şi celelalte semne ale bătrâneţii. Femei pentru care viaţa se învârte numai în jurul propriei persoane, femei care încearcă cu disperare, o viaţă întreagă, să rămână cu orice preţ în centrul atenţiei lumii. femei care la cel mai mic eşec, cad adânc în negurile disperării. Din păcate, şi lumea vedetelor (şi nu numai) din România este din ce în ce mai plină de astfel de femei, care chiar cred că pernele de silicon sau un nas de Barbie le vor aduce fericirea mult visată. Faust (Goethe) mai actual ca oricând!

Va doresc tihna si pace-n suflet, sa va ajute Dumnezeu sa reusiti sa va gasiti pe voi insiva. Ai curaj sa fii TU! Caci de-abia atunci incepe cu adevarat viata...

vineri, 17 februarie 2017

Cat de frumoasa poate fi viata la 70 de ani.... - Monika Bürk-Finkbeiner (Germania)

Cand am citit prima data interviul acordat de Monika Bürk-Finkbeiner revistei "Die Wurzel" (AICI tot articolul in limba germana), am ramas ca trasnita.  Daca m-ar intreba cineva si astazi, cam cum imi imaginez eu ca ar putea arata un inger in "carne si oase", pe Monika as descrie-o - caci sunt sigura ca numai un inger adevarat poate aduce atata pace, iubire si armonie in lume. Eu ma numar printre marii norocosi, care au reusit sa primeasca darul de suflet pe care  il ofera ea cu mare generozitate tuturor oamenilor din lumea intreaga - si am castigat astfel comori sufletesti inestimabile!

Astazi este ziua Monikai, implineste 70 de ani.....  De pensionare sau retragere din activitate nici nu poate fi vorba: Monika continua sa danseze pe scena, canta, organizeaza cursuri de hrana vie si investeste cea mai multa energie in capela pacii "Sfanta Katharina", unde are un program foarte incarcat. Pentru ca a dorit sa-si ofere o aniversare iesita din comun, si-a indeplinit o dorinta veche-veche: Monika isi sarbatoreste astazi ziua de nastere in Hawai (printre altele, cu mult program folcloric autentic si de calitate!).
Photo by Piero Molinari
Pentru ca sunt sigura ca va va fi multora dintre voi de mare folos, va dau la randul meu mai departe mesajul de suflet al Monikai.

"Orice se intampla in aceasta lume, oricat ar fi de greu
totul are o semnificatie, un sens inalt. Daca invatam sa intelegem si sa acceptam acest lucru, 
ni se pot deschide noi cai pentru iertare si impacare". 
- Monika Bürk.-Finkbeiner -

Monika nu a avut o viata deloc usoara, soarta a pus-o de multe ori la incercare. A muncit o viata intreaga si desi nu a facut ceea ce si-a fi dorit (nu a putut sa invete meseria pe care si-ar fi dorit-o si a lucrat in cu totul alt domeniu, caci ea apartine unei generatii in care fetele nu aveau prea multe optiuni), a reusit totusi sa-si faca mereu munca cu multa dragoste. A inmormantat doi soti buni si a crescut un copil cu dizabilitati (care are astazi 40 de ani). A fost foarte bolnava,  devenind  vegetariana din motive de sanatate, la un punct al vietii ei, cand niciun medic si niciun medicament nu o mai puteau ajuta. A citit, a cercetat si a invatat singura. Si s-a autovindecat, reusind sa se ridice prin propriile puteri din lumea infricosatoare si intunecata a depresiei, a astmului bronsic cronic si a osteoporozei (la 40 de ani, medicul i-a comunicat ca are osteoporoza in stadiu avansat, ca o femeie de 70 de ani!): doar cu o hrana naturala, miscare si multa incredere in Dumnezeu. Si-a gasit foarte tarziu chemarea si a avut curajul sa o urmeze si sa inceapa o cariera noua, la o varsta la care cei mai multi oameni ies la pensie si-si incheie de fapt activitatea profesionala. Monika face astazi ceva cu totul deosebit: danseaza pe scena, in mai multe tari europene, alaturi de mari artisti, un dans asemanator dansului dervisilor (ea se invarte insa spre dreapta). Si nu numai ca arata ca un inger, ci are si o voce cu adevarat ingereasca. Acultati-o cat de frumos canta si lasati sa intre in inima voastra mesajul ei simplu de iubire si pace:
"Pace in mine,
Pace in tine,
Pace fie-n noi,
Pace peste tot."
 

Monika si familia ei au ridicat alaturi de gospodaria parinteasca din Padurea Neagra o capela a pacii, in amintirea bunicii lor, Katharina, moarta in 1944 in lagarul de concentrare de la Ausschwitz.
Dupa ce am citit interviul, i-am vizionat toate filmele de pe Youtube. De nu stiu cate ori. Caci nu ma mai satur de ele..... Impreuna cu cantareata spirituala Antje Nagula face dupa parerea mea o pereche cu totul iesita din comun - ascultati, priviti, cantati si bucurati-va:


La multi ani, draga Monika, sa te ajute Dumnezeu sa aduci si mai departe lumina, pace si iubire in lume!
Mai jos cateva fotografii de la capela si de la un curs de hrana vie al Monikai, la care am luat si eu anul trecut parte:




"In planul lui Dumnezeu sunt toti oamenii egali. Ceea ce conteaza este iubirea pentru tot ceea ce este"